Cand auzim cuvantul trauma, ni se cam zbarleste parul pe maini si ne duce cu gandul la un eveniment foarte grav.
Adevarul este ca trauma are un caracter relativ, ceea ce este trauma pentru unii oameni este posibil sa nu fie si pentru ceilalti. Vulnerabilitatea in fata traumei este determinata atat genetic cat si de abilitatile de rezolvare de probleme ale persoanei. Trauma poate fi si ceva aparent minor cum ar fi mustrarea in fata clasei a unui copil sau esecul unei relatii, nu doar un abuz sexual sau vatamarea corporala. Acest lucru reflecta faptul ca nu evenimentul in sine determina reactiile individului, ci felul in care acesta percepe ceea ce se intampla.
Ceea ce numim trauma este consecinta unui eveniment care produce o suferinta puternica si care depaseste resursele interne adaptative ale unei persoane(Berre&Scott).
Daca ar fi sa ne gandim la trauma in comparatie cu stresul, trauma nu este altceva decat un stres extrem de sever, o confruntare a individului cu mediul extern, unde individul simte o amenintare la bunastarea sa fizica sau psihica.
Ceea ce experimenteaza o persoana in timpul unui eveniment traumatic este o senzatie puternica de neputinta si lipsa de aparare si autocontrol. De asemenea, starea de amorteala psihica si emotionala care nu de putine ori se rasfrange si asupra organismului cand persoana renunta sa mai lupte, nu intarzie sa apara.
Persoanele traumatizate au sistemul biologic epuizat, prezentand o dezorganizare mentala si emotionala. Acest lucru se datoreaza faptului ca stresorul traumatic se caracterizeaza printr-un exces de stimuli externi direct proportional cu un exces de excitatie la nivelul creierului si a intregului organism.
Prin urmare, persoanele traumatizate prezinta probleme de concentrare a atentiei si excese de furie datorita incapacitatii de reglare a afectelor.
Din pacate, trauma modifica convingerile persoanei despre sine, lume si viata intr-un sens negativ, iar orientarea catre viitor a acesteia poate fi disfunctionala. Desi, evenimentele traumatice sunt provin din exterior, acestea sunt interiorizate foarte repede( Leonore Terr). Astfel, trauma devine inteligibila si integrata in experienta personala( Janoff-Bulman).
Convingerile formate in urma unor traume pot conduce la incredere si stima de sine scazute, despresie si anxietate, atacuri de panica, tulburare de personalitate evitanta, consum de substante si fobii.
