Legatura dintre obezitate si trauma emotionala

Uneori o ciocolata sau o mancare buna ne poate diminuna stresul si astfel apare senzatia de relaxare.Tuturor ni s-a intamplat sa ne fi simtit mai usurati de la o bucatica de ciocolata sau de la o supa calda. Insa atunci cand actul de a manca devine singura optiune pentru a diminua stresul sau suferinta, vorbim despre  o problema seriosa, despre un tipar de comportament repetitiv si disfunctional. 

Mancatul excesiv este un  comportament foarte bine inradacinat, pe care individul nu l-a dezvoltat de pe o zi pe alta, ci a fost deprins cu mult timp in urma(cel mai probabil in copilarie) si repetat de foarte multe ori ca forma de mecanism de aparare. Actul de a deschide frigiderul atunci cand nu ne este foame se refera la evitarea sau detasarea de emotiile noastre. Practic, acest comportament ne amorteste, astfel incat sa nu mai simtim, sa nu mai fim in contact cu emotiile suparatoare. Nu de putine ori persoanele cu tulburari alimentare descriu stari disociative atunci cand mananca. 

Mecanismele de aparare sunt incostiente si de cele mai multe ori sunt privite de  cei din jur ca fiind defecte personale.  Desi disfunctionale si greu de acceptat de catre ceilalti, aceste au rolul de a ne ajuta sa supravietuim. Cat suntem mici nu avem instrumentele si maturitatea necesare pentru a dezvolta moduri de coping sanatoase, iar unii dintre noi  gasim in mancare o modalitatea de a ne auto-linisti, de a scapa de suferinta emotionala atat de greu de suportat, comportament la care ajungem sa apelam pana la varsta maturitatii inclusiv, fapt ce ne pot  afecta relatiile, sanatatea fizica si emotionala. 

Traumele care indreapta persoana catre mancare pot fi multiple de la deprivare emotionala, abandon pana la abuz fizic si emotional. Astfel, varful iceberg-ului este reprezentat de depresii, anxietati, izolare sociala, etc. 

Din nefericire, dietele si exercitiile fizice nu vor fi suficiente pentru scaderea in greutate si mentinerea unei greutati normale pe termen lung. Acest lucru se datoareaza faptului ca in momente de cumpana sau de vulnerabilitate, individul nu va sti cum sa-si gestioneze propriile emotii si va ajunge sa recurga la comportamentul obisnuit, acela de a manca. Astfel, persoana in cauza va avea nevoie de psihoterapie pentru a invata cum sa dezvolte o relatie sanatoasa cu mancarea, sa dezvolte comportamente alternative care sa-l ajute sa-si gestioneze emotiile si sa  vindece totodata trecutul dureros care a determinat-o sa-si gaseasca un refugiu in mancare. Este necesar ca terapia sa fie cetrata pe emotii si pe nevoile de baza, iar pentru acest lucru  este necesar ca individul sa renunte la mecanismele de coping de tip evitare, fapt ce il va ajuta sa intre in legatura cu emotiile care il supara si cu nevoile care asteapta sa fie satisfacute. 

In acest demers este nevoie si de un specialist in nutritie pentru a face recomandarile adecvate din punct de vedere nutritional si nu in ultimul rand o educatie nutritionala de baza, pentru ca unul din factorii care contribuie la mentinerea acestei tulburari se refera la obiceiurile alimentare nasanatoase.   

Persoana care sufera de obezitate duce in fiecare zi o lupta cu ea insasi, increderea in sine ii este afectata considerabil, avand o preocupare majora pentru imaginea sa corporala, se simte vinovata dupa fiecare episod de mancat compulsiv si de asemenea poate suferi de despresie si anxietate. Totodata, o astfel de persoana este adesea hartuita sau abuzata emotional datorita grautatii sale. Nu de putine ori apare discriminarea sociala si profesionala, iar astfel persoana cu probleme de greutate va incepe sa evite contactul cu ceilalti. 

Persoanele care se confrunta cu probleme de greutate pot avea ca diagnostic diferential tulburarea de alimentatie compulsiva care are urmatoarele caracteristici:

• Ingerarea unei cantitati foarte mari de mancare intr-un timp foarte scurt(2 ore)
• Sentimental de lipsa controlului prinvind cantitatea de hrana ingerata
• Individual mananca mult mai rapid defat in mod normal si mai muet decat are nevoie, pana la o senzatia de plenitudine care produce disconfort 
• Individual mananca fara sa aiba senzatie de fame 
• Tendinta de a manca in secret datorita sentimentului de rusine privind cantitatea de hrana si viteza de ingerare
• Vinovatia, rusinea pe care subiectul le resimte dupa ce episodul de mancat compulsiv s-a incheiat